vineri, 29 mai 2009

"Prea multi oameni vorbesc despre prea putine lucruri" (Tudor Chirila)

DA!...Prea multi oameni vorbesc despre prea putine lucruri. Cercul meu de prieteni, colegii, majoritatea persoanelor pe care le cunosc, se limiteaza, in discutii, doar la lucruri simple (simplu cu sens de banalitate, deoarece sunt lucruri simple ce pot parea fascinante si dea dreptul cuceritoare, care ar putea acapara discutia), lipsite de interes. Si ma lovesc din nou, de frica individului de a parasi universul in care traieste, constrans de sentimente, de plafonul pe care nu reuseste sa il indeparteze de deasupra sa pentru a privi albastrul pur al cerului, insa in care se ascunde nebanuitul. Ne este frica sa strabatem natura cu privirea, sublima frumusete! De ce sa nu comentam la adresa naturii? De ce sa nu pornim o discutie filozofala despre viata? Despre perfectiunea naturii? Nu, ne limitam la a comenta imbracamintea celui de pe banca alaturata, sa analizam eventualele oportunitati pt weekend, etc?.. sau sa evocam trairi fara un interes semnificativ. Atat traim in trecut?... nu mai astept raspunsul si raspund tot eu.. NU! Traim in prezent. Traim acum. Sloganul "traieste clipa" ... e atat de simplu! e vorba depsre spontaneitate! despre eliberarea de constrangeri si sentimente care fara sa ne dam seama ne guverneaza si tot odata ne limiteaza evolutia. Ne limitam la banalitati, ne limitam sa vegetam intr-o stare iluzorie continua. Cica ne plictisim. Da pentru ca ne saturam de banal, de mediocritate, insa ne e teama sa schimbam situatia! Eu ma plictisesc! Daca ma alatur lumii ce ma inconjoara ma plictisesc! Acum nu ca sunt mai special si nu am ce cauta printre ei! Nici decum! Doar ca pe mine nu ma multumeste mediocritatea! Si deseori evadez. Incearca acum. Fa ceva total diferit. Fa ceva ce nu ai mai facut de mult timp! Pare greu o schimbare tocmai acum. Dar incearca.......................

Un comentariu:

Anonim spunea...

:)))....ce e asta mai:D?
'Si ma lovesc din nou, de frica individului de a parasi universul in care traieste, constrans de sentimente, de plafonul pe care nu reuseste sa il indeparteze de deasupra sa pentru a privi albastrul pur al cerului, insa in care se ascunde nebanuitul.'
pe bune daca am priceput ceva:D....nu ca mash fi straduit prea mult sa inteleg ce-i drept:).
dar da...ce pot sa zic decat ca ai dreptate?!